Provenind dintr-o familie gitană originară din Lerida (Spania) sosită în Franța în anii 40, Bartholo s-a născut la Poitiers și a crescut într-un univers în care tradiția și muzica tigănească erau filozofie de viață.
Cariera muzicală a familiei s-a conturat în anii 70 odată cu înființarea unei trupe de către fratele mai mare al lui Barholo, trupă care susținea foarte des concerte în regiune.
Spectacolul Flamenco (cu muzica și dansurile sale) l-a influiențat din copilărie pe Bartholo.La 8 ani incepe să cante la chitară iar la 12 să compună primele piese și să participe la spectacole alături de prieteni sau rude.
Foarte repede, vestea că Bartholo face ” un altfel de flamenco” s-a răspândit în întreaga Franță.
Într-adevăr, piesele lui Bartholo sunt construite pe baza a numeroase cercetări și încercări, compozițiile sale relevând un amestec subtil de flamenco tradițional și influențe muzicale ale diverselor culturi: latino americană, clasică și orientală.
El ne propune să descoperim acest fabulos melange alături de colegii de trupă (vioara, bass, acordeon/pian, chitară ritmică și chitară armonică, percuții, palmas, cajun, cu invitații speciali RONA HARTER (voce și dans) sau KARINE GONZALES (dans).
Bartholo prezintă un nou gen de flamenco, impresionând prin virtuozitatea și originalitatea cu care integrează instrumentele și colorează compozițiile. El pigmentează tehnicile clasice cu armonii și ritmuri contemporane de o rară sensibilitate, făcându-ne să plonjăm într-un voyage muzical plin de personalitate. Artistul este un poet melancolic care, prin intermediul chitării sale, provoacă un uragan emoțional, lăsându-ne suspendați în timp, agățați de sunetele corzilor să așteptăm finalul unor povești de dragoste.
Stilul flamenco în care preformează Bartholo este o experiență care îi intrigă pe puriști și îi atinge pe neinițiați astfel incît nimeni nu rămâne indiferent.
În 2015, Bartholo și-a reunit forțele cu fratele sau (Juan de Lerida) într-un spectacol – omagiu celui cu care a fost nu o data asemuit: Paco de Lucia.
